Am inceput sa studiez psihologia copiilor in urma cu 4 ani si as manca-o pe paine, dimineata, la pranz si seara, asa mult imi place si ma fascineaza felul in care simt si gandesc micutii nostri. La fiecare dintre aceste “mese” am gasit un lucru neschimbat, si anume, faptul ca pentru ei, lucrurile sunt foarte simple. Ei nu vad ca noi, perspectivele si probleme in nuante de gri pe langa alb si negru. Pentru ei, este doar alb sau negru.

Copii au capacitatea de a vedea dincolo de ambalajul omului. Vad sufletul, simt, ceea ce noi nu mai stim sau putem sa simtim.

Anais, nu spune niciodata despre un om sau personaj din povesti, ori desene, ca este rau. Pentru ea, rau inseamna urat. Nu i-am prezentat noi aceasta caracterizare, in niciun caz…. noi evitam in general adjectivele de acest fel. In loc de rau, ea spune ca este urat, cand este vorba de un om sau personaj negativ. Acelasi principiu il aplica si in cazul unui om bun, caruia ii spune frumos, in loc de bun.

Un lucru care m-a frapat, s-a intamplat serile trecute, cand, dupa o zi plina, cu oboseala acumulata, eram vizibil iritata, la capatul rabdarii, cand ne aflam in pragul ritualului dinainte de somn, iar ea facea tot ce putea pentru a trage de timp.

M-a vazut ca nu sunt in apele mele, si s-a intristat. M-am oprit din ce faceam si am intrebat-o ce s-a intamplat… M-a privit si mi-a spus cu ochii mari, “vreau sa fii frumoasa, mami!”.

Nestiind la ce se refera, am intrebat-o, ce vrea sa spuna? Mi-a raspuns ca nu vrea sa fiu suparata, vrea sa fiu frumoasa. Stie ce inseamna sa fii bucuros, fericit, etc. Dar ea asa vedea situatia, ar fi putut sa foloseasca unul dintre acei termeni, dar nu a facut-o. Pentru ca in mintea si sufletul ei, atunci cand sunt fericita si calma, ma vede frumoasa. Am intrebat-o daca nu sunt frumoasa atunci cand sunt suparata si a zis ca, nu.

Nu ne dam seama, dar copiii vad mereu cand ceva nu este in regula cu noi, le transmitem starile noastre, prin niste unde speciale, greu de descifrat. Ne citesc ca pe o carte deschisa, de multe ori, oricat am incerca sa disimulam anumite stari. Si momentele in care ne pierdem rabdarea sau ne suparam pe ei, au o greutate multe mai mare decat ne putem imagina, in sufletul lor.

Pentru mine a fost o noua lectie de viata pe care mi-a dat-o micuta mea. Am invatat sa cantaresc din nou, situatiile, cu mai multa atentie si sa le ofer strict importanta pe care o reprezinta. Vreau sa fiu frumoasa mereu, pentru copiii mei… la interior, mai mult decat orice.