In momentul in care devenim mame, in mintea si sufletul nostru se activeaza butonul sau beculetul de panica. La mine cel putin, din clipa in care am aflat ca sunt insarcinata, temerile au inceput sa-mi invadeze gandurile neincetat. Puteam vedea in orice situatie un pericol si daca as fi putut, as fi tinut-o la mine in burtica mereu. Pentru ca acolo era protejata si nimic rau nu i se putea intampla.

Dupa ce s-a nascut, faptul ca sanatatea si siguranta ei, nu mai depindeau in totalitate de mine, a reprezentat un sentiment cu care foarte greu am reusit sa ma impac.

Ca sa va imaginati un pic gradul meu de panica, o sa va dau ca exemplu faptul ca am facut un mic regulament al casei pentru persoanele care veneau in vizita. In acesta ii rugam pe musafiri ca primul lucru pe care il fac atunci cand intra in casa, sa fie spalatul pe maini. Apoi sa nu intre incaltati si cel mai important, daca prezinta vreun simptom de raceala, sa reprogramam vizita. Cu toate ca, odata ajunsi in casa, era un pic tarziu pentru ultima regula/rugaminte.

Apoi au urmat iesirile, offf…iesirile in locuri publice. Anais s-a nascut in luna martie, un lucru extraordinar din punctul de vedere al temperaturii de afara. Fiind inceputul primaverii si stand langa parcul IOR, ieseam zilnic acolo si ne plimbam aproximativ doua ore. Oricat de obosita eram, plimbarile acelea ma vindecau si imi incarcau bateriile. Insa nu puteam sa ne plimbam mereu numai in parc. Vrand nevrand, era nevoie s-o mai luam cu noi si in spatii publice inchise, unde era aglomeratie uneori. Acest gand ma infiora, deoarece vedeam in aer numai microbi si virusuri. Deci va puteti imagina, ca orice iesire de genul acesta era un stres continuu pentru mine. Aveam impresia ca toata lumea stranuta si tuseste langa noi, ca isi sufla nasul, ca au te miri ce boala, eram deja paranoica, recunosc.

Cand Anais avea 3 luni si jumatate, am plecat cu ea la un festival de salsa, in tara mea de suflet, Irlanda. Acolo toate bune si frumoase, pe drum insa, am fost destul de stresata, mai ales in aeroport sau avion unde era multa lume. Iar la cateva zile dupa ce ne-am intors in tara, Anais a facut primul episod de febra cu mucisori. O sa tin minte toata viata noaptea aceea in care a avut febra. Mititica era asa cuminte si radea continuu. Timp in care eu parca eram teleghidata, nu mai simteam foame, sete, somn, nimic…intrasem pe modul “trebuie sa fac copilul bine” si nimic altceva nu mai conta.

A doua zi deja totul era mai bine, febra trecuse, au ramas mucisorii care si ei ne-au parasit dupa 2-3 zile. Aceasta experienta insemnand pentru mine, contrar asteptarilor, iesirea din modul panica.

Am realizat dupa aceea ca, cu cat fug mai mult de fricile mele de mama, cu atat acestea vor deveni mai puternice si vor pune stapanire pe mine. Si mai rau, ii transmiteam fetitei toate aceste sentimente.

Frica este buna mamici, frica este normala si nu trebuie sa fugim de ea. Mi-am dat seama de lucrul acesta, am imbratisat fricile mele si le-am acceptat ca fiind parte din rolul meu de mama. Am facut tot posibilul pentru a nu mai asculta nicio poveste venita de la persoane “binevoitoare” si mi-am adus aminte ca mult iubita, Fecioara Maria, ne-a fost mereu alaturi si am lasat-o pe Anais in grija ei si de data aceasta. Gand ce m-a linistit enorm! Am facut loc in mintea mea numai gandurilor bune si pozitive, iar apoi toate apele s-au calmat.

In paralel mi-am propus sa lucrez cat pot de mult pentru a-i creste imunitatea. Pe langa laptele matern, care este de mare ajutor in acest sens, am mai avut si alte cateva reguli de care m-am tinut.

Adormitul cat mai devreme seara, ideal la ora 20.00; statul cat de mult se poate afara, in natura, nu printre betoane pe asfalt; iesit afara zilnic, in orice sezon, mai putin atunci cand bate vantul rece sau este ger; mancat sanatos si cat mai multe legume, stiu, e o provocare sa-i faci pe copii sa manance legume, noi insa, am avut noroc la acest capitol. De la sfarsitul verii pana in primavara, am avut grija de gradul umiditatii din casa. Atunci cand vremea se raceste, aerul devine mai uscat. Caloriferele si sursele de caldura din timpul iernii de asemenea ajuta acest proces de uscare al aerului din casa.  Este recomandat ca umiditatea sa nu fie mai scazuta de 40% si nici mai mare de 60%. Aerul acesta uscat face ca membranele mucoase din sinusuri sa se usuce si ele, din cauza acestei uscaciuni organismul producand cantitati insemnate de mucus. Excesul de mucus este un teren perfect si fertil pentru o infectie virala sau bacteriana. Pentru a ne apara de acest proces, folosim un umidificator cu aburi reci si ungem pereti nazali cu ulei de susan presat la rece, zilnic. Aceasta este o practica din medicina Ayurvedica pe care am adoptat-o si eu, care am mari probleme cu rinita mea in sezonul rece si care m-a ajutat enorm. De asemenea, puteti folosi un difuzor cu uleiuri esentiale. Despre uleiurile esentiale va voi vorbi in alt articol, deoarece sunt cu adevarat minunate si merita sa aiba o pagina dedicata doar lor.

Acestea sunt micile noastre trucuri pentru sporirea imunitatii. Impreuna cu o gandire calma si pozitiva, deoarece nimic nu ajuta sanatatea, daca mintea noastra este napadita de ganduri negative si stres.

Namaste! 😊