Îți mai amintești zilele în care te pregăteai să pleci de acasă și tot ceea ce era nevoie să faci era să te îndrepți spre șifonier, să te îmbraci și gata?

Ei bine, odată ce am ajuns părinți de toddler, această amintire pare tot mai îndepărtată.

Nu cred că există părinte care să nu fi întâmpinat măcar o dată refuzul copilului de a se îmbrăca.

Și iată-ne ajunși într-o luptă de voință și putere, fiecare încercând să-și apere activitatea pe care o desfășoară sau trebuie să o desfășoare cât mai curând.

Care sunt motivele care îi impiedică pe copiii mici să coopereze atunci când vine vorba de îmbrăcat și cum putem să rezolvăm această problemă mai ușor?

Mai întâi de toate, poate fi vorba despre sentimente neplăcute asociate cu această activitate, din cauză că în trecut ne-am pierdut răbdarea și am ajuns să ridicăm vocea la ei, să-i amenințăm cu pedepse ori retragerea privilegiilor. Acest motiv se poate aplica și în cazul diferitelor alimente sau feluri de mâncare, locuri și persoane.

Așadar, cel mai important poate, este să facem tot ce putem pentru a ne păstra calmul. Știu, ușor de spus și mai greu de făcut. Dar din păcate, dacă nu reușim să risipim tensiunea, copilul nostru va continua să opună rezistență.

Și cum putem risipi tensiunea? Primul pas este să ne calmăm, respirăm adânc de câteva ori, alungăm din minte toate gândurile care ne spun că este urgență și avem atât de multe de făcut pe lista zilei, scuturăm mâinile și picioarele dacă este nevoie (ajută în procesul de calmare) și ne schimbăm modul de a gândi din “cum fac copilul acesta să se îmbrace?”, în “cum îmi pot ajuta copilul să-și îndrepte atenția spre a se îmbrăca?“. După aceea, apelăm la joacă, empatie, rezolvarea problemelor împreună sau limite cu blândețe.

Hai să vorbim despre fiecare în parte!

Joaca este probabil cel mai bun aliat al nostru atunci când ne dorim să obținem cooperarea copilului nostru. Cu greu un copil va refuza vreodată o invitație directă sau indirectă la joacă. Pe lângă joacă, fantezia ne ajută să înlăturăm senzația de seriozitate care creează presiune pentru copii, în special atunci când este nevoie să facă ceva ce li se pare extrem de plictisitor, cum ar fi să se îmbrace.

Am mai oferit exemple asemănătoare și cu alte ocazii. Îi poți spune ceva de genul: “cum ar fi dacă toți copiii ar veni în pijamale la grădiniță sau dacă am putea pleca pe un covor fermecat?” sau “cum ar fi dacă aș ajunge eu la birou îmbrăcat/îmbrăcată în pijamale, pe un covor fermecat?”. Râsul va lega din nou puntea dintre tine și copilul tău. Punte care are de suferit de multe ori atunci când suntem stresați, grăbiți și prinși în vulcanul programului zilnic.

O altă idee de joc este să-i spunem, de exemplu: “dacă tu nu vrei să porți bluza aceasta, o voi purta eu și apoi ți-o pui pe cap în timp ce faci o față hazlie” sau începi să-ți pui pantalonii lui pe braț ori pe picior și evident sunt prea mici, iar în timp ce încerci să-ți îndeși piciorul în ei scoți tot felul de sunete haiose. Fără îndoială toate aceasta îi vor stârni râsul și vor schimba dinamica situației.

Putem folosi de asemenea păpuși sau maimuțoaie de pluș pentru a povesti situația în care ne aflăm. Una dintre papuși nu vrea să se îmbrace și mama păpușă este tare furioasă. Într-un mod exagerat și amuzant, desigur. Această abordare se potrivește mai multor situații delicate sau dificile în care ne regăsim cu copilul nostru și poate risipi tensiunea momentului.

Următoarea pe listă este empatia. De multe ori rezistența pe care o opune față de ceva sau în cazul nostru, față de îmbrăcat, este modul prin care ne comunică faptul că este un pic anxios din cauză că urmează să fie lăsat la grădiniță, iar părintele să plece la serviciu. Îl întrebăm: “de ce nu vrei să te îmbraci?” sau “de ce nu poți să te îmbraci odată?”, dar copiii nu sunt în general capabili să identifice și verbalizeze sentimentele care conduc către acel comportament. Separarea este de cele mai multe ori dificilă pentru copiii mici și au nevoie de mult suport emoțional. Astfel încât, dacă le arătăm empatia noastră, îi putem ajuta să elibereze o parte din stresul cauzat de separare, în loc să evităm subiectul, cum avem de multe ori tendința să facem, pentru a nu le provoca tristețe. Sentimentul este deja acolo, chiar dacă îl abordăm sau nu, însă de multe ori poate fi de ajutor să-l numim, spre exemplu: “Observ faptul că îți este foarte greu să te îmbraci, nu-i așa? Mă întreb dacă ți-ai dori să nu fim nevoiți să plecăm. Și poate ți-ai dori să stai cu mine toată ziua?”.

În egală măsură, este extrem de benefic și liniștitor pentru copil să știe că și părintelui îi va fi dor de el: “mi-aș dori tare mult să stăm împreună toată ziua și să nu fie nevoie să merg la serviciu, și mie imi va fi dor de tine”.

Este posibil să apară lacrimile și cu ajutorul lor, o parte din stres va fi eliberat. Apoi, după ce a simțit că înțelegi cu adevărat cât îi este de greu, poți vorbi cu el despre cum va fi ziua lui și despre lucrurile care îi vor aduce bucurie la grădiniță, revederea cu prietenii lui, etc..

În loc să spunem: “hai că va fi bine, o să te distrezi grozav și nici n-o să-mi simți lipsa”, o discuție ca cea de mai sus, poate fi mult mai liniștitoare din punct de vedere emoțional.

O altă abordare eficientă poate fi să găsiți împreună o rezolvare pentru situație. În loc să-i spui doar ce să facă, explică-i problema cu multă curiozitate: “Se pare că avem parte de o situație complicată, trebuie să plecăm în 10 minute, iar tu nu ești gata. Nu-mi pot da seama singură cum rezolvăm problema, tu ai vreo idee?”

Crede-mă, copiii adoră provocările, acestea punându-le la contribuție curiozitatea. Vei rămâne surprins de cât de implicat va deveni copilul tău, care până atunci era complet sfidător, folosind această abordare, fiindcă se va simți mult mai implicat, va simți mai multă grijă la adresa lui. Este absolut normal ca la orice vârstă, copiii să se supună sau să refuze să o facă atunci când se simt controlați.

O altă soluție pe care probabil o știi deja, este să-i oferi posibilitatea de a alege. Este foarte greu pentru copii să aibă parte zilnic de atât de multe restricții, iar pe unele nici măcar nu le pot înțelege. Au nevoie de la noi să păstrăm limita cu iubire, în timp ce le oferim totuși, posibilitatea de a alege, de exemplu: ”vrei să porți bluza albastră sau pe cea roșie” sau “vrei să-ți speli dinții acum sau după ce te îmbraci?”. În acest fel se vor simți mai puțin controlați sau lipsiți de putere și mai degrabă implicați.

Încă o metodă eficientă pentru a obține cooperarea în privința îmbrăcatului, dar și în privința majorității problemelor este, timpul special petrecut cu copilul. Încearcă sa-ți strecori în program în fiecare dimineață, 10 minute de timp special 1-1 cu el. În acest fel îl vei ajuta să se simtă în siguranță și conectat. Sentimente care îl vor face să se despartă mai ușor de tine.

Îi poți spune că atunci când sunteți amândoi gata, veți putea petrece împreună timpul vostru special al dimineții. Astfel îi vei crește atenția și entuziasmul spre a se îmbrăca și pregăti mai repede. Este extrem de important să ne conectăm cu sentimentele și nevoile neîndeplinite care duc la comportamentul nedorit.

Și nu în ultimul rând, o altă soluție sunt limitele cu iubire. Cum funcționează ele?

Menținem limita în timp ce ne păstrăm calmul și empatia. Pentru început este nevoie să ne conectăm cu copilul și să oferim atenție activității în care este implicat. Apoi îi spunem cu blândețe: “Este timpul să te îmbraci, dragul meu. Știu că îți este greu să te îmbraci, așa că voi sta cu tine până când ești gata, îmi pasă cu adevărat și sunt aici dacă ai nevoie de ajutor. Poate ai nevoie și de o îmbrățișare, să-ți umplem rezervorul cu iubire? Știu că ți-ai dori să nu fie nevoie să faci asta”, păstrând o expresie plină de empatie.

Prin faptul că ne păstrăm fermitatea, dar și empatia și blândețea, îl vom ajuta să găsească puterea pentru a face ceea ce i se pare greu de făcut.

Oricând apar dificultăți, dacă reușim să investim puțin timp și atenție pentru a ne reconecta cu copilul nostru, vom avea mult mai multe șanse să-i obținem cooperarea. În general copiii au tendința să ne asculte pe cât de ascultați se simt la rândul lor. Așadar, putem să ne conectăm oricând prin intermediul empatiei, cu o atingere plină de afecțiune, ascultându-l cu atenție, coborând la nivelul lui, prin joacă sau găsind împreună soluții pentru problemele întâmpinate.

Spor la îmbrăcat și dimineți liniștite!

Blogul Poveste de mămică a fost inclus în cel mai recent articol al editurii internaționale Twinkl dedicat celor mai bune bloguri pentru profesori și părinți din România.

Credit photo: elements.envato.com