De când am devenit mamă am auzit in stânga si-n dreapta vorbindu-se despre inteligența emoțională, ca fiind extrem de importanta la copii si adulți în egală măsură. Inițial, nu am putut decât să-mi imaginez ce poate fi aceasta și in ce constă mai exact. Un lucru mi-a fost clar insă, imi doresc sa cresc copii inteligenți emoțional.

Cum facem asta? Ei bine, este un proces de lungă durată, la care va fi nevoie sa lucrăm aproape zilnic. Iar eu, cu plăcere te voi ajuta sa parcurgi alaturi de mine acest drum, la capătul căruia copiii noștri vor ajunge adulți inteligenți emoțional.

Așaaa, am ințeles ce ne dorim, dar, pentru a dobândi inteligența emoțională, este nevoie să înțelegem mai întâi emoțiile, nu-i așa?

Ce sunt emoțiile de fapt?

Emoțiile sunt semnale pe care le simțim în corpul nostru, informații care ne îndeamnă să acționăm sau să învățăm o lecție. Emoțiile sunt reacții imediate ale experiențelor noastre. Sunt reacțiile noastre față de mediul înconjurător și ce se întâmplă în jurul nostru, ceea ce înseamnă ca sunt modelate de propriile percepții. Este foarte important să reținem acest lucru, pentru a ne fi mai ușor să conștientizăm emoția, atunci când suntem in fața unei situații dificile cu copilul nostru și pentru a reuși să revenim la starea de calm.

Așadar, emoțiile noastre sunt intotdeauna modelate de propriile perceptii și deseori acele percepții sunt lucruri care se întâmplă mai presus de nivelul gândirii, astfel că nici nu ne dăm seama că avem acea percepție.

Acum că am stabilit ce sunt emoțiile, hai să vedem și cum funcționează ele.

Pentru că emoțiile sunt informații, ele sunt menite să ne transmită un mesaj. Atunci când conștientizăm emoția, când simțim emoția, aceasta dispare. La fel cum se întâmplă cu orice alt mesaj pe care îl primim.

Problema nu sunt emoțiile noastre, ci felul în care reacționează corpul nostru atunci când este pus în fața unei emoții supărătoare, pe care el o interpretează ca fiind o urgență, un pericol.

El are foarte puține moduri în care știe să reacționeze atunci cand este pus în fața unei urgențe. Ține tot de instinctul de supraviețuire cu care am fost înzestrați, iar variantele sunt fugi sau luptă. Astfel că, așa cum spuneam, nu emoțiile sunt problema, ci felul în care le răspundem.

Scopul este să primim mesajul, dar să ne calmăm și liniștim, pur și simplu  să conștientizăm și recunoaștem emoția, dar nu să și reacționăm în consecință, ca și cum ar fi un pericol, așa cum suntem programați și obișnuiți sa o facem.

Odata ce am făcut toate acestea, emoția va dispărea, se va dizolva, pentru ca și-a indeplinit rolul, a fost auzită.

Să nu acționăm în consecința emoțiilor noastre, nu înseamnă sa le înăbușim. Prin asta, nu facem decât să le depozităm într-un sertar unde vor crește și ori vor izbucni într-un mod foarte violent pe viitor, ori ne vor roade pe dinăuntru, cum se spune, și ajungem să ne îmbolnăvim.

Deci, niciodată să nu ne ignorăm emoțiile.

Inteligența emoțională inseamnă să-ți înțelegi emoțiile, să-ți reglezi emoțiile și să înțelegi emoțiile altora.

Asta ne dorim pentru copiii nostri, așa cum spuneam la începutul articolului.

Când suntem puși în fata unei situatii provocatoare cu copilul nostru, emoția vine, de multe ori, cu mesajul din trecut. A felului în care am reacționat în trecut sau alții au reacționat față de noi, cand am facut ceva asemănător.

De exemplu, dacă Anais trece printr-o criza de furie, de multe ori mesajul pe care mi-l transmite emotia mea, este acela că sunt pusă în fața unei urgențe. Dar este aceea o urgență? Nu, bineințeles.

Emoția transmite ceea ce a trăit în trecut, când în fața unei confruntări, cu Anais, eu ajungeam să mă enervez, sa-mi pierd rabdarea sau să țip și apoi mă simțeam vinovată. Iar mesajul în situația aceea, poate fi faptul că, corpul meu nu-si dorea să mai meargă pe acel drum din nou si este nevoie să implementeze starea de urgență.

Uneori mesajul poate fi al unei amintiri din copilarie. Cum se purtau parinții tăi cu tine atunci când făceai lucrurile pe care le face copilul tău acum.

Prin urmare, conștientizarea emoției, acceptarea ei, este primul pas. Apoi respirăm adânc, ne redobândim calmul, pentru a realiza că nu este nicio urgență și pentru a permite corpului să inchidă starea aceea.

Reușind să facem asta, il vom invăța si prin puterea exemplului, pe copil, să fie inteligent emoțional.

Daca ne vede puși în fața unei situații tensionate, dar nu acționăm în consecință, în schimb rămânem centrați și liniștiți, vor descoperi faptul că, toata lumea se confruntă cu emoții și mai puțin plăcute, nu numai ei și că putem să le facem față și cu calm. Pentru că, bazele unei educații înfloritoare, încep cu noi înșine.

Cu drag și iubire!

Credit photo: https://www.mirceanetea.ro/