Scriu fiecare articol din suflet, cu dorinta de a ajunge in cat mai multe case. Pe acesta insa, il scriu cu o si mai mare placere, pentru ca va voi povesti cateva lucuri despre ceva tare drag sufletului meu, si anume, cititul.

Inca din perioada in care visam sa devin mama, unul dintre momentele la care ma gandeam cel mai des, era acela in care ii voi citi copilului meu. Visam sa ii citesc in fiecare zi, sa stam amandoi cuibariti in pat sau in oricare alta parte, imbratisati si sa calatorim in lumea povestilor, impreuna.

Si asa a fost! Dupa ce a aparut Anais in viata noastra, zi de zi m-am straduit sa o imprietenesc cu cititul si cartile. Recunosc ca, nu a fost deloc usor. Pana la varsta de 1 an le rodea si rupea paginile, prin urmare, primele au fost de sacrificiu, ca sa zic asa. Cand a implinit 1 an, a primit o frumoasa colectie de la mama mea, o punga uriasa plina cu carti, ca deh, “nebunia” se trage din familie. 😀 Carti pe care le are si acum, si de care ii e tare drag si spune ca i le va da lui bebe cand mai creste.

Dupa 1 an, tot nu mi-a iesit “pasienta”. Nu le mai rupea sau manca, dar nici nu avea rabdare sa-i citesc. Voia sa tina ea cartile, sa dea ea paginile. In 10 minute, rasfoiam tot ce era in biblioteca. Am avut insa rabdare, am continuat sa cumpar carti care-mi placeau, sa vad zic drept, cand scap singura in Carturesti, nu-i a buna. 😀 Si incet incet, a sosit si vremea in care Anais a ajuns sa asculte cu urechile ciulite si ochii mari fiecare poveste pe care i-o citim.

Inainte sa se nasca micutul Eric, citeam in fiecare seara inainte de culcare, 2, 3, 4 povesti, in functie de ora la care ne bagam in pat si ne permitea timpul. Intotdeauna ea le alegea si se intampla sa citim si o singura carte, dar de 3-4 ori la rand. Pana acum, in topul preferintelor se afla “Mog si bebelusul”, o stiu pe de rost, parol! 🙂

Dupa nasterea lui bebe, cam toata viata noastra s-a dat peste cap si pana ne-am pus din nou in ordine programul, nu am reusit sa-i mai citesc seara decat foarte rar. O faceam insa, ori de cate ori aveam ocazia, ziua, cand faceam pauza de joaca, dupa masa, etc. Si putin cate putin, ne intram din nou in ritm si citim seara, de data aceasta toti 3 sau 4. 🙂

Pe langa povestea noastra, am vrut sa scriu acest articol si din dorinta de a va spune ca cititul este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care il puteti face copiilor vostri, cadou ce ii poate face mai destepti, draguti si empatici cu cei din jur, lucru dovedit si din punct de vedere stiintific.

Pentru inceput, vreau sa va spun ca, atunci cand ii cititi cu voce tare copilului, va conectati intr-un mod cu totul special cu el, iar acest lucru va ajuta sa-i obtineti cooperarea mult mai usor si in alte privinte. Pentru ei, momentele in care parintii le citesc carti, reprezinta una dintre cele mai de pret amintiri, ce le vor ramane in suflet vesnic. Eu imi amintesc si acum serile in care mama imi citea “Pacala in satul lui” si multe alte povesti.

Cititul cu voce tare, ii ajuta pe cei mici sa-si imbogateasca vocabularul. In acest fel, ei invata o multime de cuvinte noi, iar asta le va fi de mare folos la gradinita si mai apoi la scoala. Chiar daca la scoala vor invata altele noi, faptul ca pornesc la drum cu un vocabular bogat, ii va ajuta sa inteleaga mult mai bine ce li se explica la ore, de exemplu.

Cititul dezvolta creierul copiilor! Cu cat le citesti mai mult, cu atat neuronii din creierul lor se vor dezvolta mai mult si conecta.

Daca va doriti, ca piticii vostri sa ajunga adulti cu dragoste fata de carti, aveti la indemana cea mai simpla si ieftina unealta pentru a face asta, cititi-le cat mai des. 🙂 Principalul mod prin care oamenii invata, la scoala si nu numai, este cititul, astfel ii veti ajuta sa aiba capacitatea de a invata mult mai usor.

S-a demonstrat ca atunci cand le citim copiilor cu voce tare, ii ajutam sa-si potoleasca tendintele agresive cu cei din jur. Ii ajutam sa-si creasca abilitatea de a se concentra si de a fi atenti, lucru care de asemenea le va fi de folos atunci cand vor fi la scoala sau in alte activitati.

Citindu-le copiilor, ii ajutam sa devine mai empatici. S-a descoperit ca, atunci cand le citim fictiune, povestea ajunge in aceeasi parte a creierului care este responsabila si de experientele din viata reala. Cand citim o carte de fictiune, creierul nostru “traieste” acea poveste, la un nivel neurobiologic. Pe scurt, acest lucru, ii ajuta sa invete sa se puna in locul altcuiva, sa inteleaga mai bine ce simt altii in anumite momente si sa devina mai empatici, intelegatori si plini de compasiune.

Sper ca v-am convins si veti profita de vacanta de iarna pentru a le crea micutilor vostri o lume fascinanta printre randurile paginilor de carti si ale imaginilor de basm. Iar daca o faceati deja, aveti toata admiratia mea! 🙂

Lectura placuta!