După câteva zile în care eu și fețita mea nu am avut timp deloc doar pentru noi, ieri ne-am răsfățat cu o porție de board games, singure. Un joc tot cu cumpărături, dar puțin mai complex pe care își dorea să-l putem juca de ceva timp și nu am reușit, fiindcă Eric își băga mânuțele curioase și ne fura piesele. 

Am jucat ceva timp, după care Anais a început să “trișeze”. Muta zarul doar pe 5 și 6 și când trecea pe la bancă, în loc să ia 20 pence (cum este regula, jocul fiind cu lire sterline), ea lua 50 de pence. 

Ce am făcut eu? În primul rând nu am corectat-o sau criticat-o, nici nu am încercat să-i explic virtutea folosirii regulilor. Pentru că această abordarea nu ar fi ajutat-o să-și îmbunătățească strategia jocului sau sinceritatea. În schimb, am transformat jocul într-unul de inversare a raporturilor de putere. Și anume, de fiecare dată când făcea ceea ce am descris mai sus, eu mă prefăceam ofticată și supărată într-un mod hazliu. Iar asta a dus la o porție bună de râs și chicoteli din partea ei. 

Aletha Solter spune că trișatul la copii este un strigăt de ajutor cu sentimente de anxietate și nesiguranță, iar eu sunt total de acord cu ea, văzând exemplele vii cu copilul meu. De data aceasta tocmai scăpasem de o răceala “frumoasă” și haosul ce l-a adus cu ea. Așadar, Anais avea cu siguranță nevoie de puțin joc terapeutic, pentru a se elibera de emoțiile și sentimentele acumulate. 

Dacă transformăm o situație în care copilul trișează sau schimbă regulile jocului, într-un joc de inversare a raporturilor de putere, nu vom încuraja copilul să devină și mai puțin onest pe viitor. Din contră, va folosi această ocazie pentru a se elibera de anxietate prin râs și va fi mai puțin tentat să trișeze altă dată.

Mulți copii, chiar și cei care se simt încrezători și siguri, se bucură să schimbe uneori regulile jocului. Iar cei mici, care abia învață conceptul “de reguli” își pot dori de asemenea să experimenteze schimbarea  regulilor în favoarea lor. Dar acest comportament este diferit de felul de a trișa pe care îl abordează copiii mai mari. În toate situațiile însă, indiferent de vârsta copilului, cea mai potrivită și de ajutor abordare, este să încurajăm râsul și să lăsăm la o parte dorința de a juca jocul serios. 

Uneori însă, nu este vorba despre dorința de a trișa, atunci când copilul schimbă regulile. Unii copii se bucură să creeze propriul lor joc și lăsându-i să facă acest lucru, le încurajăm creativitatea care implică gândirea logică și planificarea strategică. Iar bonus, ne putem bucura de un joc și mai amuzant și captivant, la final.

La puțin timp după ce am terminat jocul, Anais vine la mine și-mi spune: 

-Mami, mă simt așa de bine în corpul meu. 

Sufletul mi-a zâmbit de bucurie, misiunea mea s-a încheiat cu bine și de data aceasta.