Despre ecrane și televizor s-au spus multe, dar consider că nu sunt niciodată prea multe despre acest subiect, pentru că, cu cât sunt mai multe informații, cu atât sunt mai mari și șansele ca timpul petrecut în fața ecranelor să scadă. În continuare milioane de copii se uita zilnic la televizor, de cele mai multe ori, pe post de bonă. Cumva ironic este faptul că ne dorim ca atunci când avem treabă, copiii sa-și facă de lucru singuri, dar oferindu-le televizor în acele momente, vor uita din ce în ce mai mult cum să facă acest lucru. De ce?

Pentru că privitul la ecran, plasează copilul într-o stare nenaturală de pasivitate. Iar în cele din urma, își va pierde capacitatea de a se distra sau amuza și în alt fel. După un timp, pierderea inventivității poate duce la sentimente cronice de plictiseala în absenta stimulării și amuzamentului extern, după cum spune și Dr. Aletha Solter. Când televizorul va fi stins, copilul nu va mai ști ce sa facă, așteptând apoi de la noi ajutor pentru a-l stimula și distra. 

Putem încerca în locul lui, povești audio, o cutie cu jucării ascunsă (varianta de care ți-am mai vorbit) și pe care să o scoatem în momentele delicate sau muzica pusă la o boxa, dacă cei mici nu reușesc să-și gasească altă activitate singuri. Iar dacă este posibil, îi putem include și pe ei in “treaba noastră”. În familia noastră, în ziua de astăzi, televizorul are un foarte mic loc în viața copiilor, iar uneori, ma gândesc serios sa îl scot din perete, dar gândul ca mai am parte de Netflix seara după ce adorm copiii, ma oprește. 🙂 Ne mai uităm din când în când împreuna, duminica, atunci când nu avem alt program de ieșit sau plecat undeva. Dacă alegi să lași copilul să se uite la televizor, încearcă să te uiți alături de el și comentați împreuna pe seama a ceea ce vedeți. În acest fel își dezvolta gândirea și nu mai intră în starea aceea de “hipnoza”. 🙂 

Un alt lucru important este faptul că televizorul și orice ecran în general, tableta sau telefon, creează dependență. Acest lucru îl resimțim și noi adulții, destul de intens, mai ales în privința telefonului. Suntem o generație dependentă în mare parte de ecrane și ar fi minunat să reușim să oprim acest lanț vicios, începând cu copiii noștri și ajutând ca cei care vin din urma, să reușească să se bucure de viața din nou, fără stimulare externa. Așadar, trebuie să fii conștient că odată ce îi oferi copilului televizor sau acces la un alt ecran, acesta va dori din ce în ce mai mult să aibă parte de ele. 

Folosirea repetata a ecranelor, schimbă felul în care se dezvolta creierul. Desenele animate cu imaginile lor care se întrerup și succed rapid, fac copiii să nu mai aibă capacitatea de a se concentra sau de a fi atenți timp mai îndelungat. Spun mai îndelungat, pentru că atenția diferă și de la un copil la altul sau în funcție de vârsta pe care o au, dar televizorul face acest proces mult mai dificil. 

Ne dorim cu toții copii care să citească și care să iubească, cărțile. Mai ales datorită faptului că cititul este un element extrem de important mai târziu la școala. Copiii care iubesc cititul, au rezultate academice mult mai bune, conform studiilor. Dar odată ce televizorul a câștigat teren, cărțile nu mai au nicio șansa, sau prea puține șanse. 

Iar în final, pentru a termina într-o notă optimistă, vreau să-ți spun că cercetările au demonstrat faptul că oamenii care se uita mai puțin la televizor sunt mai fericiti, sănătoși, au o stimă de sine mai crescută și sunt mai puțin temători. 🙂