Valoarea terapeutică a jocului este recunoscută de câteva decenii deja. Copiii au capacitatea de a trece cu ajutorul jocului peste anumite probleme, frici sau traume. 

În urmă cu 2 seri, Anais mi-a cerut să ne jucam de-a virusul. Ea era virusul și eu eram un copil. 

Când le este teama de ceva, copiii vor adesea sa fie ei în rolul celui puternic de care se tem. Pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmpla sau pentru a simți că dețin controlul, fiind de cele mai multe ori, cei care nu-l dețin sau cei lipsiți de putere. 

Să nu ți se pară ciudat dacă cel mic vrea să se joace că cineva moare, cu păpușile, lego sau altceva. În acest fel încearcă să înțeleagă ceea ce înseamnă moartea, nașterea, viața în sine. Jocul simbolic începe în jurul vârstei de 2 ani și devine mai complex pe măsură ce copiii cresc.

În jocul nostru, Anais era virusul, ea era cea puternică și lumea se temea de ea. 

În ciuda faptului că am încercat să nu discutam foarte multe în prezența ei, i-am explicat doar ceea ce reprezintă el, ce se întâmpla, totul simplu, fără încărcătura noastră emoțională, regulile pe care trebuie să le respectăm pentru a ne proteja, etc. Televizorul nu stă aprins NICIODATĂ la știri sau alte surse de panică, nu o încărcăm cu stresul nostru, dar totuși, copiii simt, aud în parc și diverse alte locuri, tot felul de discuții și inevitabil îi afectează. 

Înstinctul ei natural de vindecare emoțională a apelat la joc în încercarea de a înțeleg mai bine ce se întâmplă și cum este să se teama toată lumea de tine. 

După cum spuneam, mai întâi a fost ea virusul și eu o fetița care se îmbolnăvea, iar apoi venea mama mea și mă vindeca cu un pupic. Apoi eram eu virusului și ea se îmbolnăvea, pentru a-și da seama cum este și de partea cealaltă a baricadei, probabil, și la final veneam eu, mama, și cu un pupic o făceam bine. 

Într-un final, am găsit o poțiune magică și am distrus virusul, iar apoi am sărbătorit cu mare fast.

Bine de reținut este faptul că eu nu am intervenit cu nimic în regulile jocului, altfel nu ar mai avea același efect. Am lăsat totul ghidat de ea, așa cum vă spuneam și mai demult. 

Recunosc faptul că, în urma cu ceva timp, dacă Anais ar fi venit la mine sa-mi spună să ne jucam de-a cineva rău, boală sau altele, aș fi refuzat, ghidată de propriile mele temeri și incapacitatea mea de a mai trece peste ele cu ajutorul unei unelte atât de simple, cum este joaca. 

După îndelungi zile de studiu, am înțeles valoarea lui și faptul ca efectul este contrar a ceea ce credeam eu. Dacă se joaca de-a personajul negativ nu înseamnă ca va deveni rău, doar încearcă să înțeleagă cum este să fii puternic ca acel personaj, pentru a-și depăși propriile frici. 

Dacă se joaca de-a boala, încearcă să înțeleagă ce simt oamenii, cum ne vindecăm, care sunt consecințele și multe alte informații care lor le lipsesc. 

Așadar, intră în lumea lui, fără bagajul tău emoțional. Încearcă să te lași ghidat de regulile sale și oferă-i doar informații clare și simple, potrivite vârstei, ca să le poată înțelege. 

Acestea fiind spuse, hai la joacă! 🙂