Zilnic in intreaga lume sunt zeci, sute, mii sau milioane de femei care pierd o sarcina, a caror bebelus nenascut, in termeni medicali spus, s-a oprit din evolutie. Pana nu treci prin asta, nu ti se pare un subiect atat de “greu” sau life-changing…insa este. Si multe femei din jurul tau au parte de aceasta experienta, fara ca tu sa-ti dai seama. Poate fi colega de birou de la etajul 2, cu care te intalnesti zilnic la automatul de cafea. Poate fi vecina din blocul de vis-a-vis, care iti blocheaza zilnic masina. Poate fi casiera de la supermarket, care iti zambeste frumos in fiecare seara cand te duci sa cumperi mancare in drumul spre casa. E greu sa-ti dai seama, pentru ca, in ciuda durerii, acele femei, merg inainte si zambesc atunci cand sufletul lor plange.

La fel ca in multe categorii ale vietii, te gandesti ca niciodata nu ti se poate intampla una ca asta….pana cand, ti se intampla. Si in clipa aceea, simti cum ceva din tine se indeparteaza de restul trupului si te priveste din exterior, gandindu-se ca nu poate fi adevarat, ca este un vis si astepti cu nerabdare sa te trezesti. Din pacate nu este un vis si trebuie sa faci fata realitatii.

Iti doresti sa primesti un raspuns, insa medicul care ti-a dat vestea, nu-ti spune decat: “inima nu-i mai bate, ceva nu i-a placut.” Ceva nu i-a placut? Atat? Astepti un semn de empatie, un cuvant cald, care din pacate intarzie sa apara, pana nu o mai face deloc. Iti spune sa te duci sa-ti iei banii inapoi pentru analiza de sange si la revedere. Din pacate, exista si astfel de medici…incerc sa ma gandesc ca poate meseria i-a facut sa devina atat de reci…insa totul este tardiv.

Apoi incepi, inevitabil, sa te invinovatesti….nu o face! Nu este vina ta! Din nefericire, in viata, se intampla si astfel de lucruri, care nu au raspuns si nu este vina nimanui. Ai fost cea mai buna mama pentru el, atat cat a vrut Dumnezeu. Iar de acum, fiinta aceea mica din burtica ta, este un ingeras, care te va veghea tot restul vietii, iar tu vei zambi de fiecare data cand iti vei aminti de el.

Ajungi in cele din urma la doctorul tau (sper ca multe mamici sa aiba parte de un astfel de medic), care este om, inainte de toate, pe fata caruia se vede tristetea si empatia, de parca ar sti exact prin ceea ce treci. Iti spune ca de multe ori, in primul trimestru, este modul in care natura evita dezvoltarea unei probleme genetice grave. Si te gandesti ca poate, intr-un mod greu de digerat acum, Dumnezeu, te-a protejat astfel, de foarte multa suferinta de-a lungul vietii, daca bebelusul tau s-ar fi nascut cu o problema medicala. Gandul acesta, pare sa te ajute sa fii mai puternica si din nou, rauri intregi de iubire si lacrimi, se duc catre ingerasul care acum te priveste de sus.

Trebuie inainte de toate, sa-ti dai voie sa fii trista, sa plangi, sa nu faci nimic zile intregi, atat cat simti nevoia. Nu te grabi, nu te forta sa treci repede peste, ai tot dreptul sa iti acorzi oricat de mult timp este nevoie.

Te-ar ajuta enorm sa vorbesti cu cineva care a mai trecut prin asta, iti poate da sfaturi sau pur si simplu, faptul ca intelege exact ceea ce simti, este de mare ajutor din punct de vedere psihic.

Daca esti deja mama, acorda-ti timp pentru a te reconecta cu micutul sau micuta ta. Poate nu era momentul ca familia voastra sa se mareasca si el/ea are inca nevoie de toata atentia ta. Incearca sa gasesti un motiv care te face sa te simti mai bine si sa vezi lucrurile dintr-un unghi mai frumos si plin de speranta.

Zilele vor trece, si durerea va disparea incet incet….nu vei uita, bineinteles. Va ramane mereu o bucatica din sufletul tau, insa asa cum stim, dupa furtuna mereu apare soarele. Iar de data aceasta, minunea se va intampla din nou. Si intr-o buna zi, vei vedea cele doua liniute fermecate. Care dupa 9 luni se vor transforma in singura data cand plansul copilului face o mama sa planga la randul ei, dar de fericire. Primul plans al bebelusului dupa ce iese din burtica.

Totul va fi bine, ai incredere! Imbratiseaza-ti familia, priveste cerul, soarele si nu uita ca universul si Dumnezeu te iubesc. Acum este greu, dar intr-o buna zi, nu foarte indepartata, totul va fi asa cum trebuie sa fie si tu vei zambi din nou, asa cum o faceai inainte.

Photo credit: Fotograf Mircea Netea