Unul dintre cele mai placute momente pentru mine, din viata de mamica, este sfarsitul zilei. Clipa in care bebelina a adormit si orele ce urmeaza sunt doar pentru mine. In primul rand simt o satisfactie imensa, amestecata cu liniste si bucurie, pentru ca “I did it again”. A mai trecut o zi in care am fost o mama buna, am reusit sa-mi indeplinesc sarcinile cu brio, iar fetita mea doarme linistita in pat. In al doilea rand, nu cred ca m-as putea satura vreodata s-o privesc cum doarme. Imi vine s-o sarut, s-o miros, sa stau lipita de ea si sa-i simt respiratia si felul in care da din gurita crezand ca inca papa laptic. Acestea sunt momente in care mi-as dori sa opresc timpul in loc sau macar…sa le prelungesc cat pot de mult.
Apoi urmeaza, sentimentul de libertate! Numai o mama cred ca poate intelege sentimentul acesta. Cred ca seamana mult cu senzatia pe care o ai cand se termina programul la serviciu si iesi pe usa. Din clipa aceea poti face orice vrei, cat vrei, dar nu pana cand vrei, pentru ca maine la ora 9.00 trebuie sa fii inapoi la program. Cam asa e si pentru noi mamele. J Cu o mica exceptie pentru mamele care alapteaza. Nu stiu daca toti copiii sunt la fel, insa a mea inca se trezeste din doua in doua ore pentru titi. Iar libertatea mea de dupa program e intrerupta uneori chiar si mai des. Sunt insa multumita chiar si asa.
Asta pana acum 3 luni aproape, cand piticei mele au inceput sa-i iasa maselele. De atunci, jobul meu a fost non-stop aproape. Pentru ca adormea in fiecare seara foarte tarziu, pe la 23.00-23.30. Am incercat toate metodele posibile ca s-o fac sa adoarma din nou mai devreme. Citit povesti, masaj, difuzat uleiuri esentiale pentru linistire, cantat, stat mai mult afara seara, joaca mai multa la baita…insa nimic nu a functionat. Era foarte agitata si nimic nu o putea linisti. Unii copii fac febra de la dintisori, unii plang si vor alinare la san sau pieptul mamei, altii nu mai au pofta de mancare, fiecare se manifesta in felul lui, iar a mea a fost foarte agitata si greu de adormit. Prin urmare, ne incepeam programul dimineata si il mai terminam noaptea tarziu, cu o mica pauza la pranz, cand nu prea puteam face mare lucru pentru ca voia san foarte des. Si uite asa, timpul pentru mami de seara, s-a dus pe apa sambetei. Nu-mi mai trebuia nimic dupa ce o adormeam, decat sa dorm si eu…
Acum suntem mai bine, au iesit si mult temutii canini, iar de 3 zile, nu mai vrea sa doarma la pranz, insa adoarme seara la 20.30. O alta manifestare ciudata “post-eruptie” dentara, probabil… pentru ca ei i-a placut mereu somnul de pranz, oricat de greu ar fi adormit seara, la pranz adormea in maxim 5 minute. Nu stiu cat de important este somnul de pranz, insa stiu cat de important este somnul de la ora 20.00 pentru copiii mici, pentru imunitate, crestere sanatoasa s.a.m.d. De cand s-a nascut mi-am dorit sa adoarma foarte devreme si tare ma bucur ca acest lucru se intampla din nou. Sunt convinsa ca va dormi din nou si la pranz, experienta de mamica m-a invatat ca viata de bebelusi este plina de etape de tot felul, care trec si se schimba constant. Iar ca bonus, am din nou “mommy time”.
De 3 seri dupa ce ies din dormitor, ma simt ca si cum as fi plecat in concediu sau de parca lucrez part-time J…nu stiu ce sa fac mai intai.
Acum, fiind cald afara, ma rasfat cu un pahar mic de bere cu lamaie si apoi cu putina sau…mai multa ciocolata, inghetata, in special cea cu alune de padure, preferata mea. Pot citi o carte fara sa fiu intrerupta, pot face yoga fara sa fiu calarita si cel mai important, pot petrece timp cu sotul meu, in doi… si credeti-ma, acest lucru conteaza atat de mult. Chiar daca uneori doar ne uitam la un film imbratisati sau imi povesteste cum s-a petrecut ziua lui la serviciu, este timpul nostru, timp de care are nevoie orice cuplu sau casnicie.
Nu stiu ce surprize imi mai rezerva mica mea spiridusa, insa pana atunci ma bucur de pretiosul meu moment de la sfarsitul zilei si profit de el pentru a va scrie si voua.
Seri linistite va doresc!